Ce am ascultat vara aceasta – Miles Davis “Sketches of Spain”

În această vară am avut mai mult timp liber în comparație cu anii precedenți. Așa că, prins în momeala repausului văratic, m-am decis să îmi mai lărgesc puțin orizonturile muzicale și să dau șanse unor artiști pe care nu i-am ascultat suficient sau pe care i-am ignorat cu desăvârșire. Astfel am dat peste Miles Davis și al său album Sketches of Spain (1960). Despre Miles Davis nu prea are rost să vorbesc, fiind un nume iconic în istoria jazz-ului și a scenei muzicale a secolului trecut. Un trompetist excepțional, un lider de trupă carismatic și un compozitor prodigios, Miles Davis s-a aflat întotdeauna în vârful de lance al evoluției jazz-ului și al experimentalismului. Influența sa și spiritul său inovator l-au transformat pe cel poreclit “Prințul Întunericului” într-una dintre cele mai aclamate prezențe și conștiințe muzicale ale vremurilor noastre.

Continue reading

God’s Favorite Customer – Father John Misty

În ultimii ani mi-am făcut un obicei din a descoperi noi artiști pe care să-i ascult cu o fervoare aproape maniacală. Unul dintre acești artiști este Father John Misty, pe numele său real Josh Tillman. În ciuda faptului că între mine și artisții indie există o relație de dragoste-ură greu de explicat, Father John Misty a reușit cumva să se strecoare în conductul meu auditiv și să se cuibărească în timpanul meu, de unde nu a mai plecat de mai bine de trei ani. L-am descoperit accidental pe Soundcloud prin 2015, iar de atunci a fost dragoste de la prima redare, cum s-ar spune. Artistul nostru, al cărui pseudonim ne duce cu gândul la liderul unei secte distructive care propovăduiește sfârșitul lumii, are la activ patru albume lansate; Fear Fun (2012), I Love You (2015), Pure Comedy (2017) și God’s Favorite Customer (2018).

Father John Misty album vinil carturesti Continue reading

Titanul Nikos Kazantzakis și “Hristos răstignit din nou”

După trei ani de zile, rătăcind prin propria memorie, mi-am amintit că nu mi-am respectat o veche promisiune; aceea de a acorda mai multă atenție acestui meleag care avea ( și cred că încă are) menirea de a fi blogul meu personal. De ce m-am întors? Nu aș știi să vă răspund, însă contează mai puțin acum. Ce-i drept, în ultima perioadă, spre norocul meu, m-am bucurat de foarte mult timp liber, pe care l-am convertit în sesiuni de lectură rodnice. Din acest motiv, m-am hotărât să împart cu voi, cititorii, oricare și oricât de puțini ați fi, reflecțiile mele asupra ultimelor cărți pe care le-am devorat. Voi începe cu Nikos Kazantzakis, unul dintre cei mai mari palicari ai literaturii contemporane, și, fără îndoială, cea mai proeminentă figură a literelor grecești.

Pasiunea mea pentru operele autorului care își are obârșia în idilica insulă Creta a fost generată de un accident “fericit”; în urmă cu câteva luni zile, atunci când cercetam împreună cu mama mea mai multe cutii ticsite cu cărți care nu mai văzuseră lumina zilei de peste două veacuri, am dat peste o cărticică a cărei copertă era serios măcinată de uzura trecerii timpului – Fratricizii, de Nikos Kazantzakis. Spre rușinea mea, deși auzisem de foarte multe ori de energicul și eternul creator al lui Alexis Zorba, nu citisem nimic de acesta. Conotația violentă și neînduplecată a titlului m-a atras precum un magnet. Deși primele pagini le-am parcurs cu o oarecare sfială, încercând să mă familiarizez cu proza lui Kazantzakis, am reușit să termin cartea în mai puțin de două zile, iar apetitul meu abia fusese satisfăcut. Astfel, fără să stau prea mult de gânduri, am mai comandat două lucrări ale acestuia; Zorba Grecul, care nu mai are nevoie de vreo introducere din partea mea, și Hristos răstignit din nou, care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele trei citite și care – îndrăznesc să afirm – a devenit cartea mea preferată, explicându-se astfel de ce am ales să o abordez în această primă postare serioasă de pe acest blog.

Hristos Răstignit din nou recenzie Continue reading