Stoner – John Williams

Stoner, celebrul roman al lui John Williams, reprezintă fără îndoială un clasic al literaturii americane contemporane. Deși timp de câteva decenii părea să se scufunde în obscuritate, romanul lui John Williams se bucură de câțiva ani de zile de o imensă popularitate și de recenzii stelare din partea criticilor și a altor scriitori. Stoner este un bildungsroman prin desăvârșire, prezentând viața lui William Stoner, fiul unor fermieri săraci și needucați din statul american Missouri, care, la recomandarea tatălui său, se înscrie în cadrul Universității din Missouri, la Colegiul Agricol. După doar un an, la cursul de literatură engleză ținut de Archer Sloane, temutul și detestabilul profesor, Stoner a avut prima relevație dintr-o serie de patru care aveau să-i marcheze viața. Abandonează curriculum agricol și se înscrie la mai multe cursuri de literatură și filosofie. Pentru prima dată în viață, devenise conștient de propria persoană, cercetându-și trăsăturile și încercând să se desprindă de crusta pământului în care își petrecuse primii douăzeci de ani din viață. În urma unei discuții private cu Archer Sloane, Stoner ia decizia să nu se mai întoarcă la fermă și să își continuie studiile masterale și doctorale la universitate pentru a deveni profesor. Odată cu această detașare de pământ, de obârșie, se detașează și de proprii părinți, care nu îi mai păreau decât unele figuri care luaseră trăsăturile solului arid la care erau înjugați, privindu-i cu un soi de compasiune și milă amestecată.

John Williams Stoner recenzie poza carte

Continue reading

Titanul Nikos Kazantzakis și “Hristos răstignit din nou”

După trei ani de zile, rătăcind prin propria memorie, mi-am amintit că nu mi-am respectat o veche promisiune; aceea de a acorda mai multă atenție acestui meleag care avea ( și cred că încă are) menirea de a fi blogul meu personal. De ce m-am întors? Nu aș știi să vă răspund, însă contează mai puțin acum. Ce-i drept, în ultima perioadă, spre norocul meu, m-am bucurat de foarte mult timp liber, pe care l-am convertit în sesiuni de lectură rodnice. Din acest motiv, m-am hotărât să împart cu voi, cititorii, oricare și oricât de puțini ați fi, reflecțiile mele asupra ultimelor cărți pe care le-am devorat. Voi începe cu Nikos Kazantzakis, unul dintre cei mai mari palicari ai literaturii contemporane, și, fără îndoială, cea mai proeminentă figură a literelor grecești.

Pasiunea mea pentru operele autorului care își are obârșia în idilica insulă Creta a fost generată de un accident “fericit”; în urmă cu câteva luni zile, atunci când cercetam împreună cu mama mea mai multe cutii ticsite cu cărți care nu mai văzuseră lumina zilei de peste două veacuri, am dat peste o cărticică a cărei copertă era serios măcinată de uzura trecerii timpului – Fratricizii, de Nikos Kazantzakis. Spre rușinea mea, deși auzisem de foarte multe ori de energicul și eternul creator al lui Alexis Zorba, nu citisem nimic de acesta. Conotația violentă și neînduplecată a titlului m-a atras precum un magnet. Deși primele pagini le-am parcurs cu o oarecare sfială, încercând să mă familiarizez cu proza lui Kazantzakis, am reușit să termin cartea în mai puțin de două zile, iar apetitul meu abia fusese satisfăcut. Astfel, fără să stau prea mult de gânduri, am mai comandat două lucrări ale acestuia; Zorba Grecul, care nu mai are nevoie de vreo introducere din partea mea, și Hristos răstignit din nou, care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele trei citite și care – îndrăznesc să afirm – a devenit cartea mea preferată, explicându-se astfel de ce am ales să o abordez în această primă postare serioasă de pe acest blog.

Hristos Răstignit din nou recenzie Continue reading