Ce am ascultat vara aceasta – MGMT “Little Dark Age”

Fie că ați auzit  sau nu de MGMT, un lucru este aproape garantat – în anul 2008, cu siguranță, ați ascultat, voluntar sau involuntar, unul dintre cele trei single-uri (Kids, Electric Feel și Time to Pretend) care i-au propulsat pe cei doi băieți (Andrew VanWyngarden și Ben Goldwasser) care formează duo-ul indie-pop MGMT pe culmile celebrității. Aceste trei single-uri fac parte din albumul lor de debut intitulat Oracular Spectacular și este unul dintre favoritele mele, fără îndoială. Lansat în anul 2007, albumul a avut un succes neașteptat și a fost vândut în peste un milion de exemplare în toată lumea. Aclamat pentru elementele electro-pop originale care ieșeau din tiparele deja prăfuite în care se regăsea industria pop americană la acea vreme  și pentru vibe-ul psihedelic crud, neinhibat și sincer, Oracular Spectacular a fost un album care și-a lăsat amprenta asupra primului deceniu al noului mileniu și, mai important, asupra celor doi artiști care purtau acum povara propriei reușite.

MGMT Little Dark Age recenzie album 2018

Fără îndoială, imediat după Oracular Spectacular, Andrew și Ben s-au regăsit într-o stare de mahmureală artistică. În anul 2010 au lansat albumul Congratulations, care, indiferent de toate lacunele sale, a fost un album energic și funky, în care se regăsea ceva din causticitatea și vigoarea primului album, dar, per ansamblu, a fost un experiment limitat, ușor de trecut sub voalul uitării, iar criticii și fanii nu s-au sfiit să-i critice dur pentru noua direcție abordată. Următorul album lansat în 2013, autointitulat, a continuat procesul de regăsire și a scindat și mai mult baza de fani și de critici deja divizată și destul de confuză. Cred că nimeni – și aici mă includ și pe mine – nu se mai aștepta la ceva bun din partea acestor băieți, dar iată că, de nicăieri, a apărut Little Dark Age, care a marcat triumfala reîntoarcere la fundamentele electro-pop din incipientul carierei lor care le-au asigurat succesul comercial.

În ce rezidă succesul noului album MGMT? Răspunsul este unul destul de simplu – în întoarcerea la originile synth-pop și psihedelice. De asemenea, pentru a-l face mai accesibil publicului larg, este un album mai minimalist decât celelalte, mai ușor de digerat și, evident, mult mai dansant, care înglobează foarte multe caracteristici pop și tratează teme simple, ca-n Oracular Spectacular, cum ar fi copilăria, efectele adverse ale succesului și superficialitatea societății din prezent. Se poate spune că întreg efortul artistic este un răspuns la incertitudinea socio-politică care a învăluit Statele Unite în ultimii ani și care a degenerat cu alegerea lui Donald Trump în funcția de președinte al țării, mai ales dacă analizăm titlul albumului “Little Dark Age”, în traducere “Mica Epocă Întunecată”. Astfel, albumul poate fi perceput ca o satiră la adresa situației politice lamentabile și la încetățenirea unor noi cutume sociale care propulsează superficialitatea la un nivel paroxistic și subminează fibra morală a societății.

Albumul este unul extrem de colorat, suprasaturat cu metafore, dar în același timp foarte jucăuș, psihedelic și suprarealist. Este o adevărată simfonie de sintetizatoare, adesea acompaniate de vocale baritonale, cvasi-lugubre, și, în cazul primului single de pe album “She Works Out Too Much”, de o linie bass efervescentă și alte instrumente cum ar fi saxofonul. Este o odă a anilor 1980, iar  retro este elementul primordial din toate piesele de pe album. Lirica este una extrem de simplă, mai ales în cazul unor piese precum “When You’re Small” și “When You Die”, dar care propune un mozaic de teme întunecate, care variază de la moarte, la dificultățile maturității și consumului de droguri. Little Dark age, per total, reprezintă o producție extrem de bine închegată, cu multe melodii care te prind și pe care, cu siguranță, le vei pune pe repeat. Singurul reproș pe care il pot aduce acestui album este prezența în rândurile sale a mai multor piese care sunt extrem de fade și nu aduc o contribuție semnificativă compoziției totale. De asemenea, când am ascultat single-ul “Little Dark Age”, mă așteptam ca și restul albumului să aibă o valență mai goth, dar se pare că nu a fost așa. De multe ori, am avut senzația că trec de la goth-pop la tropical synth-pop, iar asta-i o metamorfoză destul de greu de digerat, chiar și pentru un ins rezilient și tolerabil așa cum sunt eu:D

Așadar, dacă ar fi să acord o notă acestui album, i-aș da 8,5/10. Se pare că MGMT a renăscut din propria cenușă, aidoma unei păsări Phoenix. Întoarcerea la rădăcini și abordarea unor teme și fobii actuale au rezultat într-un album destul de memorabil, cu o linie melodică excelentă și propune o estetică psihedelică, mai puțin hippie decât în primul album, dar care marchează atingerea maturității artistice a duo-ului din New York City și deschide o nouă gamă de perspective muzicale pentru viitor.

În încheiere, “Little Dark Age” este un efort muzical care strigă anii 1980 prin toți porii. După ce am ascultat albumul de mai multe ori, încep să cred că el este produsul unor muzicieni hipioți din anii 1980 care erau consumați de o dragoste febrilă pentru sintetizatoare și droguri 😀 Astfel, în urma unui trip cu LSD, aceștia își îngroapă ultimul album într-o capsulă a timpului care este descoperită abia peste 38 de ani mai târziu, în 2018.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s