Augustus – John Williams

În urmă cu câteva săptămâni v-am vorbit despre Stoner, remarcabilul roman al abilului scriitor american John Williams, care a stârnit reacții și recenzii extrem de laudative în majoritatea publicațiilor de specialitate.  Trebuie să vă mărturisesc; atunci când am terminat de citit Stoner, nu am fost extrem de curios cu privire la alte opere ale lui Williams, deoarece îmi închipuiam că, mai mult sau mai puțin, Stoner se încadrează în tipologia romanelor “one hit wonder”, care reprezintă apexul creativ al unui autor. M-am înșelat. Augustus, ultimul roman publicat de Williams în 1974, este o lucrare cel puțin la fel de bună ca mult mai cunoscutul său “frate”, Stoner. Chiar aș îndrăzni să afirm că mi-a plăcut puțin mai mult Augustus, dar aș atribui această afinitate particulară pasiunii mele pentru istorie și, în mod special, pentru Roma Antică.

Farmecul lui Augustus rezidă în maniera epistolară în care a fost redactat. Pentru a rescrie într-o manieră fictivă viața lui Augustus, primul Împărat al Romei și una dintre cele mai importante figuri ale istoriei universale. Redactat în forma unui conglomerat de scrisori fictive, rapoarte militare, jurnale personale și declarații oficiale, Williams și-a lăsat arhicunoscuta sa amprentă asupra cărții în forma narațiunii simple și fluide, care emană complexitatea unor personaje aparent simple și constituie un veritabil tur de forță în tentativa autorului de a demantala mitul Imperatorului Roman. Astfel, romanul este scindat în trei părți; primele două reprezintă cele două iubiri ale împăratului Augustus; Roma și fiica sa, Iulia, pe care o alintă adesea cu “mica mea Roma”, iar ultima parte este dedicată disecției propriei vieți de către Împăratul ajuns la bătrânețe și tot mai sigur de iminenta sa trecere în neființă. Astfel, acesta își face o proprie radiografie a succeselor și eșecurilor, fără a omite impactul dispariției sale asupra Imperiului Roman și cetățenilor.

augustus john williams

Aidoma lui Stoner, Augustus este un roman al devenirii, al inițierii individului într-un destin în numele căruia va sacrifica totul și i se va dedica în totalitate până la moarte. Un adevărat maestru al bildungsromanului, John Williams, ascensiunea și viața lui Octavian Augustus este zugravită printr-o serie de perspective multidimensionale, în care introspecțiile celorlalte personaje ne furnizează piesele de puzzle necesare pentru a forma omul din spatele Imperiului, cu toate defectele, ambițiile și distonanțele sale. Punctul de plecare al acestei transformări este asasinarea lui Iulius Cezar, în anul 44 î.Hr., pe treptele Senatului, iar acest eveniment l-a determinat pe tânărul Augustus, nepotul lui Iulius Cezar și, în urma testamentului lăsat, fiul său adoptiv să își asume destinul pricinuit de acest eveniment tragic; răzbunarea asasinilor unchiului său și restaurarea Romei și readucerea sa la vechea glorie, profund șubrezită de anii de război civil și lupte interne. Alături de prietenii săi intimi, Gaius Mecena, Marcus Agrippa și Quintus Salvidienus Rufus, Octavian Augustus intră în țesăturile de intrigi și trădări specifice acelei perioade din Roma Antică și își îndepărtează cu dexteritatea majoritatea oponenților și îi pedepsește pe asasinii care au conspirat la asasinarea lui Cezar. După ce l-a învins pe Marcus Antonius în anul 31 î.Hr., punând capăt războiului civil care a măcinat Roma și a adus-o în pragul colapsului, lui Augustus i-a fost oferită puterea totală și a putut reîncepe reconstruirea Romei și consolidarea a ceea ce avea să rămână gravată în istorie sub numele de Pax Romana sau Pax Augustus.

Dacă prima parte a romanului tratează ascensiunea la putere a lui Augustus și epurarea inamicilor și trădători ai Romei, cea de-a doua parte ia unele valențe mult mai intime, în special prin relația Împăratului cu fiica sa, Iulia, căreia îi oferă o educație diferită față de restul fetelor romane din acea perioadă și urmărește maturizarea acesteia, transformare redată extrem de suav și liric prin intermediul jurnalului personal al Iuliei, aflată în exil. Dacă prima parte a lucrării este dedicată Romei, cea de-a două este dedicată Iuliei și reprezintă un exemplu perfect pentru fragilitatea individului în fața unui destin rigid și inexorabil. Până la urmă, această dualitate este sursa tragediei lui August. Omul politic, salvatorul Romei și divinul Imperator din prima parte este contrastat cu tatăl iubitor, șovăielnic, ezitant și, uneori, orb cu intenție în fața acțiunilor fiicei sale. Într-o lume în care trădarea și complotul a luat locul vechilor virtuții pe care romanii le apropiau de sanctitate, nici măcar Augustus Cezar nu va scăpa nestrăpuns de spada lor intransigentă.

carte roman istoric john williams augustus

Ultima parte a romanului este însăși vocea lui Augustus, care, ajuns la venerabila vârstă de 76 de ani, își face ultimele socoteli cu viața și privește detașat, cu o oarecare afecțiune și nostalgie castă, spre propriile realizări și spre ceea ce se va alege de iubita sa Roma, amenințată de barbari și de moștenirea unui succesor pe care, obligat de circumstanțe, Augustus a fost nevoit să îl accepte și să-l adopte, ca un sacrificiu pentru stabilitatea pentru care și-a dedicat toată viața și energie. Până la urmă, aceasta este și premisa de bază a romanului; abilitatea circumstanțelor de a schimba personalitatea și comportamentul personajului principal. Astfel, în virtutea destinului său, Augustus a trebuit să-și mascheze adevărata personalitate, jucând o sumedenie de roluri, de la cărturar, la soldat și preot. Sacrificiile făcute sunt doar acțiunile bestiei contradictorii care poartă denumirea de “om”. Astfel, deși tânjea după prietenie natură, acesta a sacrificat-o pe altarul unui destin ambiguu, dar necruțător precum Charon. Deși disprețuia averile peste strictul necesar, acesta devenise cel mai bogat și puternic om din lume. Totuși, povara acestor contradicții a fost suportată de dragul unui ideal mai puternic decât orice năzuință umană; descoperirea unui far al ordinii într-o mare învolburată de haos, deși era conștient de futilitatea unui asemenea act în față acțiunii corozive a timpului. Roma urma să se dizolve, mai devreme sau mai târziu, iar toate acțiunile lui Octavius Cezar au fost mânate de un singur concept; iubirea pentru putere și sacrificiul pentru un ideal poetic. O analogie superbă mi s-a părut scena din ultimele pagini ale cărții,  care detalia visul cu sacrificiul boului cu ochi albaștri care îl reprezenta pe Augustus, mânat de bună voie și condus spre altarul unde urma să-i fie curmată viața în numele Romei.

Așadar, Augustus este mai mult decât un simplu roman istoric. Deși continuă tradiția inițiată de Robert Graves în literatura americană a ficționalizării istoriei, John Williams își păstrează narațiunea simplă și plină de farmec care l-a consacrat, iar forma epistolară a romanului a reprezentat cel mai bun instrument de creionare a dualității lui Augustus; Împărat Divin și simplu muritor strivit sub povara izolării și contradicțiilor. Fără îndoială, opera lui John Williams întrupează una dintre cele mai subestimate și mai neîndreptățite conștiințe din literatura americană. O zugrăvire epocală a unei perioade în care virtuțile și onoarea deveniseră doar forme fără fond, menite să justifice parvenirea, corupția și desfrâul, Augustus clamează prețul suprem al datoriei și portretizează predarea tacită și voluntară a individului în fața vicisitudinilor destinului.

 

 

One thought on “Augustus – John Williams

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s