Stoner – John Williams

Stoner, celebrul roman al lui John Williams, reprezintă fără îndoială un clasic al literaturii americane contemporane. Deși timp de câteva decenii părea să se scufunde în obscuritate, romanul lui John Williams se bucură de câțiva ani de zile de o imensă popularitate și de recenzii stelare din partea criticilor și a altor scriitori. Stoner este un bildungsroman prin desăvârșire, prezentând viața lui William Stoner, fiul unor fermieri săraci și needucați din statul american Missouri, care, la recomandarea tatălui său, se înscrie în cadrul Universității din Missouri, la Colegiul Agricol. După doar un an, la cursul de literatură engleză ținut de Archer Sloane, temutul și detestabilul profesor, Stoner a avut prima relevație dintr-o serie de patru care aveau să-i marcheze viața. Abandonează curriculum agricol și se înscrie la mai multe cursuri de literatură și filosofie. Pentru prima dată în viață, devenise conștient de propria persoană, cercetându-și trăsăturile și încercând să se desprindă de crusta pământului în care își petrecuse primii douăzeci de ani din viață. În urma unei discuții private cu Archer Sloane, Stoner ia decizia să nu se mai întoarcă la fermă și să își continuie studiile masterale și doctorale la universitate pentru a deveni profesor. Odată cu această detașare de pământ, de obârșie, se detașează și de proprii părinți, care nu îi mai păreau decât unele figuri care luaseră trăsăturile solului arid la care erau înjugați, privindu-i cu un soi de compasiune și milă amestecată.

John Williams Stoner recenzie poza carte

În anii următori, Stoner experimentează pentru prima dată sarcralitatea și căldura prieteniei alături de Dave Masters și Gordon Finch, doi asistenți la aceeași universitate. Este martor la zarva și trauma generată de Marele Război care a decimat studențimea și cadrul profesoral al Universității. Fără să se înroleze în război, acestă resimte din plin absurditatea și risipa generată de această încleștare irațională, feroce, mai ales prin moartea lui Dave Masters, ucis în Franța în timpul ofensivei armatei americane. Moartea lui Dave Masters avea să fie o parte integrantă a personalitătii lui Stoner și un liant către adâncirea prieteniei cu Gordon Finch. Pe lânga revelația literaturii, Stoner este fulgerat și de cea a iubirii, experimentând-o în toate fazele ei, alături de soția sa, Edith, și de amanta Katherine Driscoll. La început, când a văzut-o pentru prima dată pe Edith, Stoner percepea iubirea ca pe o stare absolută a ființei la care doar cei norocoși pot accede. Mai târziu, prin prisma mariajului dezastruos cu Edith, fiica unui bancher înstărit din St. Louis, care este portretizată drept o ființă izolată, frigidiă emoțional și abuzată de cutumele burgheze în care erau pironite fetele cu stare bună din societatea americană de la începutul secolului al XX-lea, Stoner ajunge să privească iubirea ca un paradis al unei religii mincinoase, privind cu un dispreț amuzat și amuzament disimulat situația în care se regăsea. Cea mai pură formă de iubire avea s-o cunoască la mijlocul vieții, în prezența mai tinerei asistente universitare Katherine Driscoll. Alături de ea, Stoner a trăit cea mai fericită perioadă a vieții lui, conștientizând că  iubirea nu mai avea un caracter absolut, imposibil de atins, ci unul omenesc, care era modelată și inventată în permanență prin intermediu inteligenței, voinței și al inimii.

Trebuie să vă mărturisesc, Stoner este una dintre acele cărți care trebuie citite doar la momentul potrivit. Am mai avut nenumărate tentative de a citi-o, toate fără success. Narațiunea liniară, banală, care este prezentă încă din primele rânduri poate părea anostă, iar primele pagini erau locul în care mă împotmoleam mereu și abandonam cartea cu un vădit plictis. Totuși, dacă aveți răbdarea să parcurgeți primele 40-50 de pagini, veți ajunge la concluzia că întreagă esența a romanului constă în modul coroziv în care fiecare pagină citită vi se întipărește în minte. Acel stil liniar și simplu, cu personajele lipsite de strălucire, insensibile, care la început părea tracasant și fad, m-a sedus ulterior și m-a prins în ale sale mreje, de unde nu am mai avut scăpare până când am terminat de citit cartea. Dacă mi s-ar cere să descriu acest roman într-o manieră cât mai succintă, aș compara-o cu un parfum al cărei note de bază nu îți trezesc nici un interes, dar pe măsură ce îl simți mai mult pe piele, îi conștientizei metamorfoza invizibilă,  îi adulmeci odorul și ajungi la notele de vârf, vei realiza că ești îndrăgostit iremediabil de el și îți doreși ca persistența sa să fie cât mai longevivă. Exact asta am simțit când răsfoiam cu inima cât un purece ultimele pagini ale romanului.

Stoner este definiția romanului melancolic, comfortabil, care se citește cel mai bine într-o zi ploioasă, sau – cum a fost în cazul meu – țintuit la pat de o răceală molcomă de vară. Cu toată. Proza lui Williams este de o constantă seducătoare, asemeni unui glas robotic care nu cunoaște nici o variație. Acțiunea și intriga este conturată într-o manieră calmă și directă. Tragedia nu are valențe țipătoare, ci se derulează în același ritm anemic și de neclintit. Stoner este un personaj pentru care pur și simplu vei nutri o simpatie profundă, amestecată cu un regret profund și o duioșie dulceagă. Romanul în sine este un periplu de peste 300 de pagini pe Corabia Stoner, care plutește în derivă în apele tumultului interior, ale conflictelor amarnice și a regretelor sfâșietoare.

Excepționalitatea lui William Stoner este fundamentată pe pasivitatea sa cvasi-martirică, de indiferența remarcabilă, de sfidarea tacită și de abilitatea acestuia de a supraviețui unor puternice traume fizice și emoționale. Tragedia personală a lui Stoner este acutizată și se îmbină cu cea generală, publică, care a caracterizat societatea americană în prima jumătate a secolului al XX-lea: ,,Ce simțea era forța unei tragedii publice, o oroare și o durere atât de atotpătrunzătoare, încât tragediile personale și nefericiriile individuale erau exilate în altă dimensiune a ființei, dar în același timp intensificate tocmai de vidul în care se derulau, ca și cum impresia unui mormânt singuratic ar fi mai pregnantă dacă în jurul lui s-ar întinde deșertul.” (Stoner, p. 291). Așadar, Williams dublează tragedia lăuntrică a lui Stoner cu una generală, caracteristică unei lumi care se schimbă cu atâtă virulență și neverosimilitate încât destinele personale sunt frânte aidoma arborilor în fața unui taifun sălbatic și impersonal. Într-o oarecare măsură, Stoner este un totem care poartă crestăturile tuturor schimbărilor din epoca sa; două războaie mondiale și toată risipa absurdă și tragică a milioane de vieți omenești, Marele Crah din 1929, care a culminat cu milioane de familii rămase fără nici o sursă de venit, nevoite să-și părăsească gospodăriile și să ia drumul exodului în speranța deșartă a unei vieți mai bune, și schimbările din moravurile sociale, în special cele sexuale. Magnitudinea acestor schimbări a reverberat asupra instituției universității și, implicit, asupra lui Stoner.

Deși firul narativ al romanului indică că temele centrale ale romanului sunt eșecul, regretul unei vieți neîmplinite și pasivitatea frustrantă a lui Stoner în fața unor decizii capitale, epilogul ne dezvăluie adevărată natură a lui William Stoner – cea a unui erou stoic în fața tuturor dificultăților. În ciuda numeroaselor eșecuri și decepții, a rămas loial primei iubiri – cea a literaturii. A rămas fidel valorilor personale și nu le-a alterat sau pervertit în scopuri profesionale sau al unei iubiri profunde, sincere și egoiste. Din acest motiv, îndrăznesc să afirm că Stoner, alături de Tom Joad din Fructele Mîniei – ambii îmbrâțișând forme diferite ale martiriului personal – este unul dintre cei mai mari eroi ai literaturii americane.

Dacă sunteți interesați de o carte relaxantă care emană o tandrețe reconfortantă prin intermediul prozei rafinate și puternice și pe care o puteți savura într-o zi sau două, atunci Stoner este ceea ce căutați. În opinia mea, se încadrează în categoria acelor romane care nu lasă loc de ambiguitate; este o carte pe care fie o iubești la nebunie și te trezești aleatoriu rumegând unele pasaje printre gânduri, fie o abandonezi după primele pagini și o faci uitată printre sertarele bibliotecii.  Fără dar și poate, alături de Hristos răstignit din nou de Nikos Kazantzakis, este cartea care m-a mișcat profund și chiar m-a făcut să lăcrimez pe alocuri, îndeosebi la ultimele pagini. Puteți achiziționa cartea la un preț mai mult decât accesibil de aici www.carturesti.ro/williams-stoner

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s